Onești este un municipiu din județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Borzești, Onești (reședința) și Slobozia. Este situat la confluența râurilor Trotuș, Cașin, Oituz și Tazlău. Are o suprafață de 51,89 km² iar populația este de 39.172 locuitori în anul 2011. Este traversat de drumul european E574 și de drumurile naționale DN11A și DN12A ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară, legăturile naționale și internaționale se realizează prin rețeaua CFR.
Oneștiul este un oraș industrial, cu o structură economică bine dezvoltată în jurul unor ramuri industriale, în special cea prelucrătoare a produselor petrochimice pe Platforma Petrochimică Borzești. Pe platforma industrială orășenească confecțiile, prelucrarea lemnului, industria alimentară și alte servicii sunt alte ramuri importante.
Orașul își are originile într-o așezare din epoca neolitică, descoperită pe malul drept al râului Cașin. În epoca bronzului, în partea de vest a orașului, a existat o altă așezare, iar în perioada fierului, în partea de nord-vest a cartierului Slobozia, s-a dezvoltat o așezare dacică.
Prima atestare documentară a Oneștiului datează din 14 decembrie 1458, când Ștefan cel Mare a dăruit mănăstirii Bistrița satele Slujești, Maluri, Onești și Lăbășești. În secolele următoare, Oneștiul a fost un târg important, cu o populație numeroasă și o economie înfloritoare.
În anul 1950, satul Cerchezești-Lahovari, de lângă satul Borzești, cu 59 de locuitori la recensământul din 1941, a fost înglobat în satul Borzești. Satul Crișomul, din partea de est a satului Onești, pe cursul inferior al râului Trotuș, a fost înglobat în satul Onești.
În anul 1952, Oneștiul a fost ales ca amplasament pentru un nou oraș și un mare combinat industrial. Orașul a fost construit în etape, începând cu anul 1952 și terminând cu anul 1990. În prima etapă (1952- 1960) s-au construit cartierele Tineretului și Cașin, axate pe două bulevarde, b-dul Republicii și b-dul Oituz. În etapa a doua (1961-1965) s-a construit primul nucleu masiv, în b-dul Oituz, și s-a realizat legătura dintre cartierele din prima etapă cu sectorul ,,Piața Centrală” și b-dul Republicii.Etapa a treia (1966-1970) a reprezentat un proces de compactare în intervalul dintre râurile Cașin, Trotuș și Oituz și o creștere a orașului pe verticală. Un moment important îl marchează conturarea centrului, prin construcția Casei de Cultură și a hotelului Trotuș. În etapa a patra (1971-1975) s-a continuat extinderea orașului spre sud -vest, în lungul terasei inferioare a Cașinului, cu ansambluri de blocuri și s-au făcut amenajări pentru deschiderea lucrărilor în cartierul Mărășești. Etapa a cincea (1976-1980) a dus la întregirea cartierului de locuințe de la vest de Casa de Cultură și s-a încheiat cartierul Victor Babeș. Etapa a șasea (1981-1990) a dus la construirea de locuințe în cartierul Mărășești, pe axa Adjud-Târgu Ocna și se încheie lucrările de modernizare în cartierul Malu. Se urbanizează cartierele Cuciur și Buhoci. Pe șantierele orașului și ale unităților industriale au lucrat și deținuți de drept comun și deținuți politici.
În perioada comunistă, Oneștiul s-a dezvoltat rapid, devenind un important centru industrial. Au fost construite numeroase fabrici și uzine, printre care Rafinăria nr. 10 Gheorghe Gheorghiu-Dej, Combinatul de cauciuc sintetic și produse petrochimice Gheorghe Gheorghiu-Dej, Combinatul Chimic Borzești și Întreprinderea de Utilaj Chimic Borzești. Orașul a devenit, de asemenea, un important centru cultural și educațional, cu numeroase școli, licee și facultăți.
După Revoluția din 1989, Oneștiul a cunoscut o perioadă de declin economic, odată cu închiderea sau privatizarea a numeroase întreprinderi. Cu toate acestea, orașul a reușit să se adapteze noilor condiții economice și să își dezvolte noi ramuri industriale, cum ar fi industria alimentară, industria textilelor și industria lemnului.
Oneștiul este un oraș cu o populație tânără și dinamică, cu un potențial economic și cultural ridicat. Orașul este situat într-o zonă geografică deosebit de atractivă, la confluența râurilor Trotuș, Cașin, Oituz și Tazlău, înconjurat de dealuri și păduri. Oneștiul este un important centru turistic, cu numeroase obiective turistice naturale și culturale. Printre cele mai importante atracții turistice ale orașului se numără Dealul Perchiu (sit SCI Natura 2000), Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești, Crucea Eroilor de pe Dealul Perchiu, Muzeul Municipal de Istorie, Monumentul Mihai Eminescu, Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae, Parcul Municipal „Libertății”.
